Spre a decide dacă psihoterapia funcționează, în primul rând propun să înțelegem ce este ea și ce roluri majore are în viața unui individ.
Acest articol vizează o definire a psihoterapiei în prima parte, o identificare a rolurilor acesteia în a doua parte și, nu în ultimul rând, o părere personală asupra necesității psihoterapiei individuale pentru viitorii practicieni în domeniu.
Si totusi, ce este psihoterapia?
Definirea psihoterapiei nu a reprezentat nicidecum o sarcină ușoară pentru specialiștii din toate vremurile. Din contră, procesul de definire a alunecat ușor spre extreme, în literatura de specialitate găsind de-a lungul vremii, fie definiții extrem de înguste comform cărora numai psihanaliza ar putea fi considerată o formă de psihoterapie, sau extrem de ample și largi, presupunând că psihoterapia este reprezentată de orice formă de influență personală asupra celor din jur cu scopul îmbunătățirii experiențelor de viață.
Personal, m-am oprit asupra propunerii inițiate de G. Ionescu care adoptă o abordare descriptiv-comprehensivă și definind psihoterapia ca o “formă de tratament psihologic structurată în tehnici și metode, aplicată în mod deliberat, în grup sau individualizat, de către un terapeut specializat:
· omului sănătos aflat în dificultate, căruia în conferă suport moral și o mai bună sănătate, pe care îl ajută spre o mai bună integrare,
· celui cu dificultăți în relaționare,
· celui suferind somatic, pe care il conduce spre alinare
· sau celui alienat, căruia în dezvoltă capacitatea de orientare în viață și de resocializare” (g. Ionescu, 1990)”.
De ce functioneaza psihoterapia?
Psihoterapia funcționează prin prisma faptului că este despre oameni și pentru oameni și mai puțin despre succesul terapeutului în cadrul cabinetului. Strupp si Hadley (1977) considerau că succesul psihterapiei poate fi evaluat în baza a trei criterii principale: trăirea subiectivă a celui care participă la terapie (se instalează starea de bine, se simte mai bine, mai fericit, mai împăcat cu sine), recunoașterea socială (progreses în familie, cariera, învățătura etc) și “materializarea expectaitilor psihoterapeutului în ceea ce provește modificările realizate în sfera personalității și în comportamentul subiectului”.
Care este rolul psihoterapiei?
Conform I. Holdevici, rolul psihoterapiei, indiferent de abordare, are la baza obiective foarte clare ce vizează în primul rând aspecte legate de:
· scoaterea clinetului din situația de criză existențială în care se află
· reducerea sau eliminarea simptomelor
· întărirea eului sau a capacității integrative ale personalității
· rezolvarea sau restructurarea conflintelor intrapsihice
· modificarea structurii pesonalității în vedea unei abordărimai mature
· reducerea sau chiar diminuarea totală a factorilor de mediu ce stau la baza comportamentelor disfuncționale
· modificarea opiniilor eronate sau deformate despre propria persoană
· dezvoltare unui sistem clar de identitate personală
Psihoterapeutul va însoți clientul de-a lungul procesului de schimbare a acestuia, stadiu cu stadiu, întărind noi comportamente și patternuri de gândire funcționale, logice și adaptate mediului în care acesta trăiește.
Stadiile schimbării sunt definite de gradul de pregătire a unei persoane de a se angaja unui proces de schimbare și sunt cinci la număr: precontemplarea (intenția către schimbare este inexistentă, dară apar presiuni din extern către acest proces), contemplarea (conștientizare unei problem de comportament, gândire etc. ce necesită schimbare), pregătirea (intenția de a se angaja într-un process de schimbare în viitorul apropiat), acțiunea (modificarea conportamentului spre a depăși problem existențiale) și menținerea (depunerea de eforturi în prevenția unor posibile recăderi).
Psihoterapia funționează atunci când un specialist însoțește de-a lungul acestui proces, uneori destul de anevoios, o persoană alături de care obiectivul menținerii este unul clar și sustenabil.
Psihoteria funcționează și pentru viitorii practicieni în domeniu?
Psihoterapia functioneaza si pentru psihoterapeuti, fie ei la inceput de drum sau chiar practicieni cu experienta. Mai mult decat atat, este esentiala si ajuta la imbunatirea funtionalitatii mintale si emotionale a celui care insoteste o alta persoana in terapie – tocmai pentru a functiona terapia acestuia. Psihoterapeutul – pacient poate atinge o intelegere completa a dinamicilor personale si a provocarilor interpersonale, isi poate alina stresul emotional si potentialele rani aparute in profesie, devine un fin observator a unor metode clinice applicate.
Psihoterapia functioneaza intrucat un psihoterapeut va descoperi o viata mai multumitoare, va conduce terapiile cu perceptii mai clare si cu un potential de contratransfer mai redus, va avea posibilitatea sa trateze cu mai mult succes problemele specific impuse de meserie si va avea capacitatea de a se autoconvinge despre eficacitatea psihoterapiei si internalizarea rolului de vindecator.
In loc de concluzii
În toate formele și abordările sale, psihoterapia funcționează, eficacitatea ei fiind direct legată de o aplicare sistemică și conștientă a unor mijloace psihologice de influențare a comportamentului uman. Fiecare persoană are capacitatea de a se schimba sau de a-și modifica patternurile comportamentale, cognitive etc. învățând noi strategii de a percepe și a evalua realitatea și a o aborda diferit comportamental.
Atât timp când creierul uman se caracterizează prin neuroplasticitate, fiecare dintre noi va deține o abilitate extraordinară de a se restructura, crea patternuri noi și adaptative, fiind însoțiți de un specialist, la rândul său trecut prin experiența unei psihoterapii personale.
Bibliografie
Dafinoiu I., (2007), Elemente de Psihoterapie Integrativă, Editura Polirom, Iaşi
Geller J. et al, (2008), Formarea pentru Psihoterapie, Editura Trei, Bucureşti
Holdevici I., Neacsu V., (2008), Sisteme de Psohoterapie su Consiliere Psihologică, Editura Kullusys, Bucureşti
Priceputu M., (2017), Introducere in Psihoterapie Integrativă, Editura IRPI, Bucureşti