Te-ai întrebat vreodată ce fel de persoană ai putea fi după finalizarea unui process terapeutic, dacă procesul ar decurge atât de bine pe cât se poate spera?
Psihoterapia este una dintre cele mai valoroase invenții din ultima sută de ani, cu o putere excepțională de a ne crește bunăstarea emoțională, de a ne îmbunătăți relațiile, de a redresa atmosfera familială și de a ne ajuta să ne valorificăm potențialul profesional. Dacă este accesată la momentul potrivit, ea poate deschide și ilumina ușile pe care le percepem ca fiind întunecate.
Și totuși, cine ai fi TU după un proces terapeutic?
Ei bine, lasă-mă să iți setez așteptările corect. În urma unui process terapeutic încheiat cu succes, este firesc să experimentam momente de nefericire, chiar des.
Asa cum citeam intr-un articol recent, vom fi în continuare înconjurați de oameni care nu ne înțeleg întotdeauna, care nu gândesc la fel ca noi și care au lucruri pe care noi am dori să le avem, dar care nu ne sunt la îndemână. Vom întâlni în viitor multe persoane care nu par să merite succesul, multe lucruri bune despre noi înșine nu vor fi pe deplin apreciate de ceilalți - chiar dacă processul nostru terapeutic a fost unul de succes. Competițiile și supunerea la judecata celorlalți ar putea fi la fel de importante pentru noi ca la început; uneori vom fi singuri, terapia nu vă va oferi imunitate împotriva îmbolnăvirii, a pierderii celor dragi și a privirii modului în care dispar oamenii pe care îi iubim.
Realitatea este că terapia nu poate face ca viața să fie mai bună decât este cu adevărat.
Și totuși, în ciuda acestor avertismente, există câteva beneficii discrete, dar substanțiale, pe care terapia ni le poate aduce.
Terapia are abilitatea de a ne reda libertatea! Libertatea de a fi noi înșine, de a ne raporta autentic la relațiile pe care le construim, de a descoperi puterea de a seta limite sănătoase în raport cu ceilalți și noi înșine. Tot terapia ne trezește la viață capacitatea de a gândi diferit, de a rescrie harta mentală ce a fost scrisă în absența noastră, de demult. Ne dă puterea de a fi liberi în labirintul vieții și de a rescrie cu litere noi, originale, ceea ce ne propunem să trăim firesc și simplu.
Ar trebui să mergem în terapie daca simțim că nu întotdeauna reacțiile ne aparțin, daca de multe ori evenimentele se rulează mai intens și de mai multe ori în mintea noastră, desi în realitate au durat câteva secunde, daca avem tendinta de a pune răul în fata sau de a minimiza un potențial success; daca ne este la îndemăna o atitudine irascibila sau retrasa.
Terapia ajută la a identifica un control funcțional care ne desprinde din lanțurile trecutului.
Cu cât înțelegem mai bine provocările inițiale și logica răspunsurilor noastre la acestea, cu atât mai mult ne putem asuma riscul de a ne abate de la cine am simțit cândva că trebuie să fim pentru a supraviețui. Poate că, la urma urmei, ne putem permite să sperăm; sau să mergem în top, sau să petrecem ceva timp singuri, sau să încercăm un nou loc de muncă, sau sa riscam in orice directie.
Terapie ne ajuta sa ne dăm seama că ceea ce am crezut că este personalitatea noastră inerentă, ceea ce numim “instinct” de multe ori, era doar o poziție pe care am adoptat=o de demult, spre a supravietui. După ce am luat măsura adevăratei situații prezente, putem accepta că ar putea exista și alte moduri de a fi. Asa ia nastere Omul Nou.
În aceste moduri, terapia își va fi făcut unele dintre cele mai importante lucrări.