Despre voci cu tonuri ascuțite sau pline de blândețe.
Departe, pitit bine într-un colt de minte, stă un judecător ce ne însoțește pretutindeni și, care tinde să răspundă înaintea noastră atunci când viața ne aduce vreo experiență în cale.
Oare să spun ce gândesc cu voce tare? Daca e o prostie? Ceilalți par mult mai competenți..
Micul judecător raspunde cu promptitudinea unui gând fulger și trage concluzii clare până noi să avem vreo nuanță de conștientizare.
Iar am vărsat cafeaua.. dar sunt chiar căscat!
Hmm.. care o fi povestea acestui judecător?
Oricare ar fi, e clar că e unul consecvent. Privește cu atenție ce facem, cum ne exprimăm, ne studiază performanța, ne examinează amprentele pe care le lăsăm în viață celorlalți, trage cu ochiul la izbândele noastre și poate, cu precădere, la eșecurile noastre.
Și uite așa se instalează un verdict!
Auch.. o fi potrivit să spun asta? Dacă ceilalți vor râde? Dacă nu e suficient de profesionist ce am de zis?
Știi ce face micul judecător de fapt? Ne dă un verdict foarte clar în ceea ce privește nivelul nostru de stimă de sine, de încredere, de altfel, colorează întregul nostru sistem de relaționare cu ceilalți și cu noi înșine. Dozează compasiunea pe care o îndreptăm înspre noi înșine, creditul pe care ni-l acordam și modul în care suntem mai mult sau mai puțin în armonie cu ceilalți.
Micul judecător, cunoscut și drept vocea noastră interioară, poate avea limba ascuțită a unei guri critice sau blândețea unui glas ce mângâie.
Ce-i drept, oricum ar fi, se manifestă inconștient și cu viteză, și o ia înaintea raționamentului care, de multe ori, nu ne face de ras când e atent.
De ce se manifestă inconștient? Pentru că judecătorul nostru intern își are originea în modul în care am internalizat vocea persoanelor ce ne-au însoțit în creștere și dezvoltare. Exact așa – stima noastră de sine, acest verdict al micului judecător, este de fapt vocea blândă, armonia și zâmbetul unui părinte care se amuza chiar și la stângăciile noastre sau tonul ascuțit al unui părinte obosit și preocupat sau jocurile de cuvinte / apelativele nepotrivite de la scoală sau vocea dulce a profesorului din liceu..
Vocea noastră interioară dă tonul! La tine “acasă” ce melodie cântă?
Ce iți spui cel mai des în situațiile pe care viața ți le scoate în cale? Nu te-ai întrebat până acum?
Iți las mai jos câteva repere ce te pot ajuta în acest sens:
✒️ Când simți nevoia să lenevești, vocea ta internă ce spune?
✒️ Când fac o greșeală, primul lucru pe care mi-l spun este…
✒️ Când primesc un compliment, reacția mea este..
✒️ Când mă simt neîndreptățit, ce fac?
✒️ Îmi este ușor să mă exprin atunci când sunt mai mulți de față?
Cum e judecătorul tău? Cum sună? Are o voce care critică și pedepsește sau un mesaj blând de încurajare?
Conștientizarea este primul pas în lucrul cu vocea interioară și rolul ei asupra stimei de sine.
Spor la analiză conștientă și cu sens!